Nimic de zis
Si da. Nu-mi regasesc niciodata locul. NU-mi regasesc niciodata visarea. Sa fie visul meu mult prea mare si greu de realizat? Mult prea mare pentru o fata mica? Sa fie mult prea in zadar daca o sa incerc iar si iar.... pana reusesc? Din pacate nu pot sa abandonez. NU pot sa incep un lucru si sa nu-l finalizez, fie el si un mare vis...sau unul mic, mic de tot. Si stii. Ai fi fost atat de fericit daca visele mi s-ar fi spulberat, hahha. Si din pacate nu te pot face fericit. De aceasta data nu. Si probabil niciodata. Nu mai iubesc de mult. Nu mai stiu sa iubesc de mult. Dar invat. Am pierdut jumatate din suflteul meu, jumatate din increderea mea, jumatate din puterea mea. Dar construiesc altele noi, pline de stralucire, vise implinite si succes. Si nu mai pot sa scriu. Nu ca inainte. Mi-ai furat inspiratia. Sa te urasc? Nu-mi incarc sufletul cu astfel de sentimente. Eu sunt capabila numai sa iubesc. Si invat sa scriu din nou. Simt ca nu am nimic. Nici macar visele mele. Si proabil ca nu