Postări

Se afișează postări cu eticheta Victoria Baltag

De Craciun, fii mai bun, fii adevarat!

Imagine
Un zâmbet de 2016 Să spun că a fost un an minunat? Să fiu pozitivă şi să văd partea plină a paharului? 2016 a fost un an greu, mult prea greu pentru mine. Dacă mă gândesc bine la câte s-au  întâmplat, la câte mi s-au întâmplat - mă şi mir că sunt în stare să scriu aceste rânduri acum. Prea multă suferinţă; prea multe eşecuri; prea multe chinuri. Uneori nu ştiam dacă voi avea cu ce să-mi plătesc chiria pentru următoarea luna, căci da, sunt un om singur -  independent, adevărat - dar singur.                                          Credit: Olivier Bac Am răzbit, am reuşit să trec şi peste eşecuri, şi peste suferinţă şi peste lacrimi şi nopţi nedormite (de fapt peste nopţile nedormite nu chiar :P); am trecut peste toate şi pot zâmbi astăzi şi spune mulţumesc celor care au fost lângă mine; celor care m-au sprijinit - fie cu vorbe potrivite, fie cu un zambet ca...

Vad frumusete

Imagine
Este atat de frumos sa-mi recitesc postarile trecute, sa-mi retraiesc trairile, sa-mi amintesc emotiile, dorintele, incercarile, momentele fara de care nu as fi ajuns aici, acum. Si cred ca in aceasta viata, totul este posbil. Am vazut (si tu stii deja), cum visele pot deveni realitate. Trebuie sa vrei. Sa-ti doresti cu adevarat. Sa fii sincer cu tine. Sa nu-ti minti inima, mintea, sufletul. Si atunci toate se intampla. Asa cum vrei. Astazi am vazut frumusete. In picaturile de ploaie rece care cadeau pe strada, in umbrela roz (sic :P ) pe care tocmai mi-o cumparasem, in zgomotul lasat de ploaie pe 'acoperisul' umbreilei mele,  in biletul de RATB cu care am plecat spre 'mai departe', in chipurile oamenilor de pe strada care-mi zambeau. De cate ori ti s-a  intamplat sa vezi oameni care iti zambec pe strada? De cate ori ti s-a intamplat  ca oamenii  de pe strada sa-ti spuna ca esti un om frumos? Mie mi se intampla foarte des. Caci eu vad frumusete, respir asta prin...

Meditație

Imagine
Sabin Bălașa E februarie. E cald. E soare. E dezmorțit. Pentru o lună de iarnă,  e amăgitor de viu. Văd viața peste tot. Energie. Putere. Curaj. Bunăvoință. Suport. Cred în oamenii din 2015. Cred în mobilizare. Cred în munca pentru comunitate. Văd realizări frumoase. Pentru voi, cei care credeți în noi. Pentru noi, cei care credem în viitor. Pentru mine. Pentru sufletul meu. Pentru zâmbetul pe care ți-l așez pe față în fiecare dimineață; în fiecare moment de creație, de artă; de frumos. Citesc lista de planuri pentru anul 2014. O citesc și pe cea din 2013. Nu prea s-a realizat mare lucru  în ultimii ani. Oare am dus o muncă în van timp de doi ani de zile? ... Mai am încă lucruri de pus la punct - gândurile mele din ultimele 24 de luni. Anul acesta nu va fi nicio listă de planuri 2015. Cred în știință. Ce ne-am face oare fără ea? Am mai putea aprecia arta, cultura, frumosul? Cei mai mulți dintre noi trăim pentru știință și datorită științei. Și eu. Par că ...

Ganduri

Imagine
                                                         Tablou: Ciprian Cuconu Probabil ca te intrebi la ce bun sa ma imprastii in atatea? Caci…. La inceput am vrut sa devin doctor. Chirurg. Nici acum nu-mi este sila sa vad sange. As fi taiat fara gres.   Cu taria si curajul unui om care vrea sa salveze o viata. M-am gasit neputincioasa cand am dat de chimie. O stiinta atat de frumoasa, importanta si indispensabila. Oare eu as mai fi trait astazi daca biologia si chimia nu s-ar fi dezvoltat ca stiinte? Nu cred. Categoric nu. M-am gasit neputincioasa in fata unui drum costisitor, lung si clar: meseria de chirurg. Am ales o cale demna de lasitatea-mi.   Sa fiu jurnalist, om de media. Prezentat...

Iubire si viata

Imagine
Acasa la parintii mei gasesc   toate aminitirile, lucruri pastrate an de an in camera mea sau a surorii mele. Aici am ingramadite desenele din generala, fotoliile portocalii, miniaturale, din timpul studentiei, uniforma de la Negruzzi, rochiile de la balurile de absolvire, carti, caiete, jucarii de plus… Intr-un colt al camerei sta o cutie de caton plina cu scrisori. Aici tin corespondenta cu Andra (prietena mea din copilarie), cu Larisa (colega mea de banca din liceu), cu Andreea, Maria , Laura, Mirela, Ionut, Stefan, sora mea Valentina. Tot aici am si scrisori de amor. Prima am primit-o in clasa a 8 a. Le am pe toate acolo: poezii, dedicatii, declaratii, biletele, tezele la romana, lucrari, compuneri. Ce mi-a fost mie drag si am vrut sa pastrez. Acolo am gasit si eseul despre iubire. O creatie pe care am scris-o in limba franceza si cu care am luat premiul trei si medalie de bronz la Olimpiada de Francofonie ‘Amitie Partage’ din 2002. Eram in clasa a 10 a. Citind-o, c...

M-am saturat

Imagine
M-am saturat. De tot. De toti. De tine. De dependenta acuta pe care o avem vis-a-vis de tehnoilogie: telefon, internet, etc. M-am saturat de situatia asta. Mi se face sila de fiecare data cand trebuie sa deschid calculatorul. Si sa verific e-mail-ul, email-urile...si sa constat ca am verificat degeaba, hahhaa. M-am saturat de facebook.....imi ocupa prea mult timp si ma streseaza. Ma streseaza tot. Nu mai vreau! Pot sa-mi iau o vacnata de 10 ani? Eh..dar nu pot....fiindca eu vrea doctorat. Si asta din toamna! Si acusica e septembrie si trebuie sa plec. Plec fiindca asta vreau. Macar eu fac ce-mi doresc. Inca imi mai permit luxul acesta. Timpul zboara mult prea repede. Atat de repede. Nu am avut vreme nici sa ma odihnesc. Cand? In august merg toata luna la scoli de vara. Printre altele am de scris proiectele pentru Connections (ong-ul meu)si negresit de scris pentru bursa mea doctorala. Mama lor de bani, o sa fac rost de ei cat ai zice paste. Stiu asta! dar tot vreau...

Cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata

....Ieri mi-a adus Ionut un portret. Pacat ca nu pot sa-l pun pe blog....nu i-am facut poza ca nu am baterii la aprat( sic) , dar o sa o pun mai mult ca sigur:) Am mai primit un asemenea portret acum 5 ani de la Stefan Cararusa. Talentat. Inteligent. Deschis. Nu stiu ce mai face, poate o sa-l sun intr-o zi. Sper ca si -a indeplinit toate visele....spun asta la trecut fiindca acum ar trebui sa aiba vreo 30 de ani si a avut timp sa-si duca la bun sfarit planurile. da.....cand mi-a dat portretul.....eram atat de fericita...si clar, i-am zis ca este cel mai frumos cadou pe care l-am putut primi vreodata.Era ceva muncit de el, ceva creeat, arta curata. Pentru mine. Simteam ca sunt in al noualea cer, ce mai.....Il am intr-un dosar acasa, dar vreau sa-l plastifiez si sa-l inramez... Asa m-am simtit si ieri....cel mai frumos cadou e ceva..facut, construit, lucrat, creeat.....care a presupus munca si sacrificiu, imaginatie, afectiune pentru cel caruia i se va inmana cadoul.....E usor sa cumper...