magazindevise

Fotografia apartine lui Bogdan Radu (colegul meu de la master) si ii multumim frumos pentru darnicie:) Vine Craciunul… Ma simt atat de departe si as vrea sa fiu cat mai repede acasa… Abia astept. Am cumparat cadouri de Craciun celor dragi mie - momentul cand le voi inmana lor este unul foarte important pentru mine. Imi place sa fac cadouri si mai mult decat atat, imi place sa-i fac pe ceilalti fericiti! Daca zambesti cand ma vezi, eu sunt fericita! Pe bune. Abia astept sa impodobesc bradul.....M-am gandit chiar sa cumpar alte globuri..sa le inlocuiesc pe cele de anul trecut...am umblat prin magazine, dar de ce sa le car eu tocmai din Bucresti? Hm....se gasesc globuri pe toate drumurile, plus de asta, puteam sa le si sparg.:P In fiecare Craciun cant colinde....le ador, le iubesc. Si pentru ca am depasit momentul in care ma duceam la rude sau cunoscuti cu colindatul....acum fac concert de colinde la mine acasa. Inviatii sunt mama si tata, sa nu razi:) Abia astept sa primesc copiii! Sa l

Astazi vreau sa-ti scriu despre iarna. Ca a venit iarna, pe bune ca a venit....si...nici macar nu se cunoaste. In fiecare iarna, de cand sunt in nenorocitul asta de Bucuresti (sic) imi propun saprofit de zapada...cand este, fireste. In fiecare iarna imi zic sa fac un om de zapada, sa ma dau cu sania, sa arunc in aer cu bulgari. Dar nu. De cand sunt in Bucuresti (si au trecut aproape cinci ani, vai, vai) nu se intampla niciodata sa fac ce-mi propun. Bine, in materie de zapada:) Poate anul acesta o sa fac totusi un om...asa, ca la carte, cu carbuni,tigaie si morcov in loc de nas. Imi amintesc cand eram in generala....faceam un om de zapada si eram mandra de el. Si veneau colegii mei si mi-l stricau...si eu eram foarte bosumflata. Acum nici nu au ce strica... hiar, oare ce mai fac dragii mei colegi din generala? Imi este dor de ei. Tu mai pastrezi legatura cu amicii din generala? eu...spre rusinea mea...nu prea...:( Dar as vrea. Am fost la patinoar. Singurul semn ca DA, e iarna! Si azi

poate unii dintre voi au atatea probleme pe cap incat nici nu stiu ca maine e sambata, poimaine e duminica....si teoretic ar trebui sa ne relaxam...sa ne simtim bine si sa ne incarcam cu forte noi pentru noua saptamana. In Bucurestiul acesta supraaglomerat e greu sa te opresti din valtoarea stresanta si de neoprit a horei cotidianului. Doar daca vrei, poti. Si sunt convinsa ca vrei neaparat sa te ralaxezi putin. Eu o sa te ajut. Cu arta.... Muzica pictura...semntata tot Popa Marian Mircea Baniciu - Magazinul de vise

(Desenele apartin de data aceasta lui Popa Marian. Pupici si mutumesc!) God, ma uit bine? Imi citeste cineva blogurile? Credeam ca ma urmaresc numai prietenii....Doamneee, multumesc! Astazi o sa scriu ceva despre un vis de-al meu mai vechi...pe care l-am realizat abia acum. Cand am vazut anul trecut pe strada o pancarda mare pe care scria "Free Hugs", nu am inteles prea bine despre ce era vorba. Apoi m-am trezit ca au venit peste mine unii care m-au luat mai frate la imbratisat. Astia sunt nebuni, am gandit eu...dar mi-a placut nebunia lor. Atat de mult mi-a placut, incat am vrut neaparat sa fac si eu acelasi lucru: sa imbratisez oameni. Nu stiam cum este sa tii in brate necunoscuti, sa oferi afectiune fara sa cunosti persoana, insa mi se parea o idee grozava ce trebuie musai probata. Si am trait cu visul asta ceva timp...m-am interesat cand se mai face o asemenea campanie. In Oradea, la Forumul National al Tinerilor..am "copt" impreuna cu toti tinerii de acolo un