magazindevise

(desenul mi l-a dat Razvan....sa stii ca imi place f mult, multumesc) Este vorba despre leapsa pe care o primise Maria de la Mihail . Mie mi-a placut foarte mult ideea. Numai ca nu gasisem intr-adevar o carte ce sa-mi iasa in evidenta si despre care sa scriu. ceva ce va poate trezi si voua interesul. Asta se intampla acum vreo luna si ceva. Am citi de atunci Orhan Pamuk, "Ma numesc Rosu", carte ce imi aduce aminte de intortocheatele mahalale ale Istanbulului, apoi Patrick Suskind cu "Parfumul", unde am ramas oripilata de pasiunea unui bolnav psihic, am mai citit Dan Purec, "Cine Suntem" si m-am intrebat cand oare voi avea ocazia sa-l cunosc pe omul acesta si oare cum imi va parea mie...?( Toata lumea il ridica in slavi...Cezara, cand mi-a dat cartea, a avut in vedere sa-mi spuna:" Vezi, sa o citesti neaparat, da?" , asta pentru ca...nu prea imi plac mie filozofeala si cartile "sfatuitoare"... Si a aparut CARTEA. Este scrisa de un oare

Ce superrrr! Multumesc Oanei pentru idee. Deci, este vorba despre o leapsa colorata, la ea a fost verde. So, trebuie sa povestesc despre toate lucrurile din camera mea care au culoarea pe care o alege Oana. Apoi sa-mi aleg un lucru din cele enumerate si sa-l descriu. Pai...s-ar zice ca leapsa mea e alba. hmmmm ..M-as pune pe mine la inaintare, insa am fost la mare si m-am bronzat, deci nu mai sunt alba, hihihi :). Pai...pisicutza mea cu pui,nudul din ipsos, emblema cu Eminsecu,pernutza mea pentru martisoare,un sac din rafie (de la Teo) in care mi-am pus hainele cand am venit acasa (da..asa am venit....si sacul e alb),pungile ramase in geamantan,pantalonii scurti pe care i-am cumparat anul trecut, rochitza foarte scurta cu care am fost in vara asta la plaja, prosoapele mele de baie, papucii de casa pe care i-am luat acum patru ani din Viena (toata lumea si-a cumparat haine serioase, numai eu mi-am luat papuci de casa , hihihi), crema mea din lapte si miere pentru ten uscat, demachiantu

Si ma uit la pozele mele..de cand eram un bebe grasut de doi ani si pana in clasa a 12 a de liceu. Ma gandeam ca eram tare uratica in generala….si destul de sleampata in liceu. Ma si mir ca se mai uita cate unul doi la maine pe atunci. Nici nu inteleg cum naiba. Acuma pe bune. Eram urata cu draci. Mama ce urata eram!!! Ce urata eram si ce amintiri frumoase mi-au ramas. Si jucariile de plus. Pe toate le am. Ursuletii imbracati in Mos Craciun, Mos Craciunul cu sacul rosu in spate, pisicuta urlatoare cu puii ei, ariciul cu flori in loc de tepi (toate astea de la Nicu, cel mai dulce baiat de pe pamant), iepurasul roz pe schiuri de la Andrei (un ploiestean simpatic pe care l-am cunoscut pe patine),ratusca galbenta, ursuletul roz (preferatul meu), catelul gri, leul maro cu talpi rosii, toate de la Florin ( BAIATUL CARE IUBESTE SI URASTE IN ACELASI TIMP), ursuletul albastru si cel alb care tine in labute o inimioara rosie,(de la Marian - baiatul pestisor) si nu in ultimul rand un alt urs

Acasa...... Nu am inteles niciodata daca imi este dor de casa sau daca vreau sa vin doar fiindca asa e normal....adica e normal sa mai dai si pe acasa din cand in cand...sa-ti mai vezi rudele, parintii, sora.... Nu am inteles niciodata de ce cand vin acasa tata ma imbratiseaza cu putere si rade de fericire, iar mama e rece ca gheata si asteapta sa o pup eu. Oare daca nu as face-o….ce ar face ea? Nu cred ca o sa pot afla vreodata…..ca nu rezist fara sa o pup eu prima (sic). Nu o sa intelegeti multi la ce ma refer eu cand spun acasa….desi v-am spus de multe ,ori dar ati trecut cu vederea. Toata lumea cede ca ma refer la Iasi cand spun “acasa”. Ei bine, nu-i asa… Acasa….e undeva pe malul Prutului….mal de pe care urlam eu cand eram mica si-mi raspundeau copii din Basarabia. Mal de unde priveam cum unchiul meu aflat in barca in mijlogul apei , aduna cu harponul sau setca lui peste. Mal unde am invatat cum arata o platica, o stiuca, un salau, o broasca testoara, o scoica….acolo am vazut

E atat de curios cum mi se poate schimba viata .. Cum pot sa fac lucruri pe care am spus ca niciodata nu le voi face. Cum voi „atenta” la libertatea altora..din egoism propriu probabil . Norocul meu ca libertatea despre care vorbesc apartine tot unui egoist…. Visele mele…romantismul pe care mi l-am dorit…clipele de neuitat…sunt de neiertat greselile; atata timp cat le percepi ca pe o greseala. Dar nu am gresit. Am simtit. Si atat. E greu ca doua vise sa coicida. E greu ca doua persoane sa lupte pentru acelasi vis. Si cand eu nu sunt prea sigura de visul meu….las pe altcineva sa-si indeplineasca visarea. Si eu ajut. Caci am un magazine de vise. Si le vand. Vand vise. De tot felul. Orice nu ti-a trecut prin minte vreodata. Sau ce nu mi-a trecut mie prin minte vreodata. Sau mi-a trecut…Sau ti-a trecut si tie… Cert. Daca ai avut un vis ce nu ti s-a indeplinit, inseamna ca nu ti-a dorit destul de mult acel lucru. Eu sunt convinsa de asta. Problema e ….ce te faci cand ti se indeplinesc vi