Acasa (2)

Si ma uit la pozele mele..de cand eram un bebe grasut de doi ani si pana in clasa a 12 a de liceu. Ma gandeam ca eram tare uratica in generala….si destul de sleampata in liceu. Ma si mir ca se mai uita cate unul doi la maine pe atunci. Nici nu inteleg cum naiba. Acuma pe bune. Eram urata cu draci. Mama ce urata eram!!!
Ce urata eram si ce amintiri frumoase mi-au ramas.
Si jucariile de plus.
Pe toate le am.
Ursuletii imbracati in Mos Craciun, Mos Craciunul cu sacul rosu in spate, pisicuta urlatoare cu puii ei, ariciul cu flori in loc de tepi (toate astea de la Nicu, cel mai dulce baiat de pe pamant), iepurasul roz pe schiuri de la Andrei (un ploiestean simpatic pe care l-am cunoscut pe patine),ratusca galbenta, ursuletul roz (preferatul meu), catelul gri, leul maro cu talpi rosii, toate de la Florin ( BAIATUL CARE IUBESTE SI URASTE IN ACELASI TIMP), ursuletul albastru si cel alb care tine in labute o inimioara rosie,(de la Marian - baiatul pestisor) si nu in ultimul rand un alt ursulet maro…primit in dar anul trecut de la un blond cu ochii albastri….ursuletul acela e inima mea.
Langa toate astea…..sta manuta pentru masaj de la Danutza, cutia mecanica muzicala de la Ionut, motocicleta de la la Marius, o masinuta cu atas de la Costel, lampa fermecata de la Bogdan, un ursulet mic , mic si scump de la Ionut, (tot de la el am si un portret pe care mi l-a desenat si despre care am mai vorbit pe blogul meu),am un ban din 1792 de la Pavel, conurile de brad pe care le-am cules dintr-o padure cand am fost la stana cu Badia (asta cand eram in clasa a V a),- in clasa a V a m-a muscat si un caine de picior , tot cand eram cu Badia la o stana….
Acum mai am o chitara….care a apartinut de 15 ani lui Liviu…si eu am vrut pana azi s-o duc intr-un club de Jazz sau sa o daruiesc barului din Ploiesti al lui Doroftei….In egoismul meu am hotarat sa pastrez chitara. Desi a fost miseleste castigata. Sau nu.
E a mea la drept vorbind. O s-o pastrez. Inca. Te superi pe mine Liviu?
Am primit carti….nu am apucat sa le citesc pe toate. Sunt abia la “Ma numesc Rosu” de Orhan Pamuk. Imi place. Imi aduce aminte de locurile inghesuite din Istanbul… Imi este dor de Istanbul. Am vrut sa merg in vara asta.
Dar vara nu s-a terminat.
Cred ca o sa merg totusi.
Cu trenul.
Asa cum imi place mie.:p
Ce mai am eu acasa? Pai… tablourile mele…desene pe care le-am pus si pe acest blog in primele postari din 2007. Imi este dor sa pictez, sa desenez, sa ma joc cu acuarela si cu pensoanele. Vreau sa-mi fact timp si pentru asta. Dar cand?
Imi propun multe…..lucruri de suflet pentru mine…..de ani de zile si… nu mai apuc. Uoffff…..(cum spunem noi in Moldova).
Ma relaxez desenand.
Ma eliberez.
Creez.