Si nu bat pasul pe loc
(Luvru, Paris -Vreau un barbat ca statuia aceasta:P) Adevarul este ca de fiecare data trag atat de greu de mine sa scriu pe blog. M-am plictisit. Si despre ce sa scriu? Ca aplic mereu pentru fondurile AFCN (Administratia Fondului Cultural National) si de fiecare data ma resping cu 44 de puncte? Si la contestatii imi dau raspunsuri goale? Sa scriu despre lupta mea inversunata de a face rost de fonduri pentru a-mi incropi o bursa doctorala cu care sa plec la studii? Sa vorbesc despre sutele de aplicatii pe care le scriu zilnic pentru conferinte internationale, cursuri, scoli de vara, burse, grant-uri, job-uri, finantari de proiecte, etc.? Zile in sir asta fac: completez aplicatii. Si nu bat pasul pe loc. Cateodata imi este atat de mila de mine insami. Ca la o adica, eu de ce nu am o viata usoara? La mine de ce lucrturile sunt atat de greu de realizat? Si eu am atat de bine intiparit in minte ce am re realizat. .. Eu stiu. Si sunt una dintre putinele persoane care stiu ...