Imi creste inima

Si daca nu am reusit sa ma fac actrita..asa cum visam demult…nu am crezut ca o sa traiesc vreodata sentimentul omului de pe scena. Stiam ca oamenii aplauda dupa o piesa de teatru, un concert sau un spectacol. Rareori am auzit aplauze dupa vizionarea unui film. Ca adica pe cine aplauzi la film? Actorii de oricum nu aud fiindca nu sunt in sala.
Eu am primit azi aplauze. Pentru modestul meu documentar.Primult documentar de film din viata mea. Facut cu buget 0 (adica am apelat la bunavointa prietenilor, a prietenilor prietenilor mei si a scumpilor mei profesori de Jurnalism din Romania), documentarul meu nu se ridica la standarde de Hollywood, insa a reusit sa capteze atentia prin ideea, firul povestirii si noutatea punerii in imagine a ceea ce poate multi stiau deja (sau poate nu).
Cateodata zambesc la auzul intrebarii “Cu ce ai venit nou?”. Intrebarea e hazlie in anumite directii. Cu totii stim ca nimic nu e nou sub soare..si ca ce s-a facut se va mai face…..poate sub alta forma..si aici intervine originalitatea. Pai daca finanatatorul Titanicului premiat la Oscar ar fi intrebat “Cu ce vii tu nou?......, ca filmul cu povestea Titanicului a mai fost facut cu cativa ani inainte..Bla,bla…”sigur ca filmul nu s-a r mai fi produs. Ideea e nu sa vii cu ceva nou, ci sa reusesti sa faci si ceva vechi sa arate nou si original. Si sa placa sau sa foloseasca publicului larg sau restrains. Si asta e valabil in toate domeniile de cercetare.
Asa ca mai scutiti-ma voi astia care ma intrebati pe la conferinte sau sesiuni de comunicari, cu ce vin eu nou!
Si da! Am simtit cum imi creste inima sub auzul aplauzelor.
Un sentiment care da dependenta. Placuta dependenta. Creeaza o stare de bine si nu are efecte secundare negativeJ
Astept urmatoarea data cand ma voi imbata cu aplauzele voastre, ale tuturor. Asadar, munca mea nu este in zadar.

Va pup si va imratisez cu drag!

Pentru tine

E Paste.

Din nou departe de casa. Casa parintilor.

Poate ca sunt insa aproape de casa-mi. Viitoarea casa a mea.

Imi lipseste.

Imi lipseste un loc al meu. Undeva unde sa stiu ca ma pot intoarce. Undeva unde sa vin si sa revin cu drag. Un loc unde sa-mi depozitez toate amintirile. Si jucariile de plus.

Imi lipseste.

Viata este surprinzatoare. Viata este energie si atractie de energie.

Si am sa am ce-mi lipseste daca voi avea cu adevarat nevoie. Si noi oamenii ne-am nascut atatea si atatea nevoi…prea multe nevoi are fiecare om. Si eu…..

Simt nevoie de apartenenta, de liniste si pace..de calmitate, voiosie si zambet. Simt nevoia de success. De un prea mare succes.

Caci viata este atat de scurta. Si nu stii ce va urma dupa. Si nu poti lasa ceva nefacut azi, sperand ca vei face maine , in alta viata…sau in alta lume. Ca nu stii daca va fi o alta viata.sau o alta lume..Nu stii nimic..si de aceea acum trebuie sa le faci pe toate. Sa te simti implinit.

Numai un las ar putea sa renunte la visurile, la idealurile si nevoile sale..motivand ca le va satisface “in alta viata”. Pe Pamant nu exista “o alta viata”. Exista doar ceea ce ai acum, aici.

Crede.

Viata e un cerc. Primesti ceea ce dai, dai ceea ce primesti…..tu nici macar nu-ti dai seama .

Si fiindca atunci cand dai…fireste este sa nu te astepti la a primi ceva in schimb (a darui fara a dramui), natura face sa-ti fie rasplatit darul, si de fiecare data iti ofera cu mult mai mult. Mai mult bine, mai mult sau mai putin rau. Tu nici macar nu-ti dai seama.

Si traiesti fiindca esti inconjurat de prieteni. Si cel mai fercitit moment este cand iti gasesti propriul prieten de suflet…tu insuti. Fii sincer asadar cu prietenul tau . Nu-l minti. Nu te minti.

Apoi multi altii ti se vor alatura ca prieteni. Si-ti vor zambi. Sincer.

Hristos a Inviat!

Dupa 4 luni

*Pictura ii apartine lui Ciprian Cuconu....cat de frumoasa poate sa fie nuditatea (sic!)

Surad acum cand citesc vechea mea postare din preajma Anului Nou.

Sa trag linie sa vad ce s-a facut si ce nu s-a facut?

Nu ..inca nu……liniile se trag la sfarsitul anului.

Si de cand iau pastilele alea antidepresive parca nu mai sunt asa de pesimista:).

Si tot nu pot sa dorm..gandesc prea mult:P....

Am terminat astazi “Ma numesc Rosu” de Orhan Pamuk. Cea mai buna carte pe care as fi putut s-o citesc vreodata. STIL descriptiv unic, frumusete lirica, fir epic excelent. Istorie, antropologie, viata sociala, datini si obiceiuri. Lumea miniaturistilor.

Minunat roman si nou pentru mine ca subiect.

Sa spun ca mi-au luat doi ani ca s-o citesc?

Am zambit cand am terminat-o.

Sfarsitul e de asemenea excelent.

A venit primavara! Si la mine e primavera !!!....si la tine sper ca e la fel. O fi la fel? Nu mai ai demult curaj sa-mi scrii. Lungile tale scrisori s-au preschimbat in doua paragrafe …apoi in cateva fraze…apoi mi-ai scris cateva propozitii, cateva cuvinte apoi... Unde s-a dus curajul? Scrie-mi. Obisnuiai sa-mi scarii atat de frumos.

Scrie-mi despre tine.

Sunt fericita.

Sunt fericita ca am invins. In inima mea eu am invins. In acest moment si de data aceasta: EU. Au fost momente cand simteam ca pot sa mor, ca nu-mi mai trebuie nimic, ca am trait sentimentul iubirii la maxim. Asa o fi fost. S-a dus insa…..pentru mine s-a dus. Si am invins fiindca tu erai atat de sigur de umila si sincera mea dependenta……eram dependenta de tine…

Adevarat.

Dar am fost norocoasa. Mi-am gasit resurse sa trec peste. Nu credeai? Nici eu nu credeam. Deci e adevarat ce mi-a spus tanti aceea atunci in Cismigiu ca “cineva ma protejeaza de sus”. Asa o fi. Sunt fericita si goala. Sau poate ca acum traiesc altceva. Diferit de tine.

Si vrei sa ma vezi. Asta e foarte bine. Insa din pacate mi-e imposibil. (Dar mi-ar face placere sa ne vedem).

Si daca-mi scrii o sa-ti raspund mereu. Eu nu am sufletul negru. Eu nu sunt plina de manie. Eu inca iubesc. Si pot sa iert. Si te-am iertat de mult. Eu pot sa fiu amabila chiar si cu cei care mi-au intors spatele. O sa-ti raspund deci. Nu-ti fie teama. Poate o sa-ti spun doar “multumesc” dar o sa-ti raspund. Fiecare om merita un raspuns. Probabil ca si tu esti un om, si prin urmare vei primi un raspuns.

Eu nu l-am primit. Nici nu-l mai vreau acum.

Si eu o sa-ti scriu. TU esti muza mea. Sa nu uiti asta. Si pot sa creez numai cand ma gandesc la tine. Ce-i drept, nu m-am mai gandit de mult.

Dar stiu ca numai tu ma inspiri in lumea acesta. Deci o sa-ti scriu. Aici…. Si tu o sa citesti. Si n-o sa intelegi. Fiindca nu o sa ma poti intelege niciodata. La fel cum nici eu nu te pot intelege. Nu fiindca nu as putea, dar fiindca nu vreau sa pot sa vreau sa te mai inteleg. Eu vreau doar sa ma inspiri.

Si pentru asta te iubesc. ACUM doar pentru asta te iubesc.

Viata este atat de surprinzatoare. Viata este atractie si energie. Avem ceea ce vrem sa avem sau ceea ce putem avea.

Te pup sit e imbratisez.

Planuri realizabile

Pictura: Ciprian Cuconu ( ma surprinde si ma uimeste de fiecare data cu talentul lui)

Citesc acum postarea mea de pe 12 decembrie.

Zambesc.

Oare este cu putinta sa primesc ceea ce vreau?

Este.

Nu o sa-ti vina sa crezi, insa anul acesta de Craciun am avut un brad minunat in camera mea..exact asa cum mi-am dorit! Am avut prajituri de casa (facute de mine bineinteles:P) si nu am fost singuraaaaaaaaaaaaaaaaa! Incredibil as putea spune.....cand nici poate o secunda sa ma fi gandit ca pot sa am toate astea. Au venit asa..ca din senin:)

Si nu pot sa spun decat MULTUMESC!

Cui? habar n-am cui...dar stiu ca "multumesc"- ul meu va ajunge la cine trebuie:P

Daca stau sa ma gadesc..am primit chiar mai mult decat mi-as fi propus, hihihi. Deci de doua ori MULTUMESC!

Am simtit anul acesta caldura Craciunului, nerabdarea cu care mi-am despachetat cadourile, veselia din sufletul meu ce a crescut o data cu veselia de pe chipurile apropiatilor, magia cu care am fost inconjurata in aceste zile......am simtit tot..desi zile bune am zacut in pat cu temperatura, tuse, gat rosu si gingii inflamate...hahha, inca nu mi-a trecut!

Si am descoperit oameni minunati de Craciun..oameni care au fost mereu langa mine, dar despre care nu stiam ca sunt comori omenesti. Oameni cu suflet Dumnezeiesc...oameni pe care ii placi din prima clipa cand ii vezi si pe care doresti sa-i pastrezi aproape intreaga viata! Eu am castigat un astfel de OM de Craciun:)

Tot acum am realizat ca iubesc cadourile in cutii mici si pretioase. Ca tot ce-i mic e frumos! Eu am primit numai cutii mari anul acesta..dar inca astept cutia mea mica:P

Iubesc sa impachetez cadouri. Sa le fac speciale. Unice fiecaruia. Iubesc sa vad zambetul oamenilor pe fata. Zambet produs de mine.

Iubesc, inca mai iubesc si sunt atat de fericta ca pot sa iubesc si sa ofer iubire. Si sunt fericita ca mi-e straina ura. Ca ura e si ea o energie.

E seara de An Nou....

Anul trecut pe vremea asta eram in tren spre Londra...
Si in noapte aceea am plans, am ras, m-am gandit la viitor si mi-am facut planuri.
Planuri de fiecare an.
Si m-am gandit la tine.

Si pentru anul acesta am asa de multe planuri ca mi-e si frica sa le pun pe hartie.

Vreau bani. Ca pot sa fac multe cu ei. Foarte multe. Foarte multi bani. Sa cumpar o casa. Si nu doar o casa.

Vreau sanatate. Ca am zacut destul in patul asta aproape doua saptmani, hahha.

Vreau doctorat. Vreau internship la Comisia Europeana.

Vreau sa mai fac filme documetare si sa le pun la festivaluri de film si sa le placa oamenilor si sa misc ceva..cumva..o idee...o vorba....

Vreau sa am timp de mine...macar putin.

Vreau sa-mi fac timp pentru tine. Macar putin. Vreau sa-ti faci timp pentru mine. Cat de mult timp vreau eu.

Vreau sa scriu .. vreau sa creez ..... si astea sa ajunga la urechile tuturor.

Vreau sanse si oportunitati...pe care sa le folosesc cu succes.

Anul acesta vreau sa ma ajut pe mine.

Si vreau sa multumesc (cui nu stiu) pentru anul ce tocmai e pe punctul de plecare. A fost un an bun si multe lucruri ce le credeam imposibil de realizat s-au infaptuit . E lucru mare.

Vreau sa multumesc pentru norocul de a ma afla inconjurata de oameni minunati, de prieteni adevarati, de chipuri care nu ma uita si sunt "acolo" cand am nevoie. Multumesc!

Puzzle

Pictura cu doamna in rosu si domnul in frac ii apartine lui Ciprian.

Multumesc mult si iti tin pumnii in cariera artistica.

Asta e in mintea mea acum: un puzzle.

Ce sa fac? Ce e bine sa fac? Nu pot lua singura o decizie. Ceva...sau cineva..ma opreste. Si caut. Peste tot. In carti de vise, in chiromantie, an astrologie (dar mai putin ..ca ceea ce se gaseste in media e bullshit). Si caut....si tot mi se pun bete- n roate. Pai uite, am incercat sa-mi fotografiez palma si sa o trimit la cineva sa-mi spuna ce se intampla, ce e mai bine sa fac sau sa nu fac. Si culmea...aparatul meu este atat de prost ca niciodata cand incerc nu-mi face pozele ca lumea...suficient de clare casa priceapa omul ce linii sunt acolo, hahaha:P

Ma las pagubasa. Macar daca as muri acum nu mi-ar parea rau. Cat esti nimeni, poti sa mori linistit. Cand incepi sa nu mai fii nimeni..atunci apar complicatiile:P

Eh..se pare ca nu mor, hahhaa:) (asta din cata chiromantie stiu eu:P)

Si ce fac? Merg la salsa, aplic peste tot..aplic, aplic, aplic. Sa vedem ce iese.

Fericirea mea.....acum o am, acum n-o am. Sunt atat de confuza. Oare vreau sa am ceea ce am ?Oare vreau altceva? Oare merit altceva? Oare sa cred in destin? Si daca vreau sa-mi schimb destinul, oare e scris in destinul meu sa-mi schimb destinul? Hm......intrebari peste intrebari....cine sa-mi dea raspunsul?

Nu am mai simtit de mult ca iubesc cu adevarat, insa am lanaga mine ceea ce vreau ..Ciudat. Sa ai ce vrei si totusi sa nu iubesti. Tu ai spune ca e un blestem, din pacate eu nu cred in blesteme.

Ce-mi lipseste? SIGURANTA. Oare o s-o am vreodata?

E un sfarsit de an cu multe vise, planuri si proiecte pe jumatate implinite.

Imi urmez drumul pe care mi l-am stabilit cu multi ani inainte.

Nu este chiar atat de neted cum m-as fi asteptat.

Al doilea Craciun departe de ai mei.

Si de data aceasta vreau brad impodobit si prajituri de casa.

Si vreau sa nu fiu singura.

te pup

De azi!

Si inca sunt in Birmingham. Parca e blestemat locul asta, nu mai plec o data de aici!

(Si ce mari prostii spun....Birmingham-ul este extraordinar, e o placere sa locuiesti aici, langa Universitate..unde e liniste si unde toamna e divina!)

Afara se aud focuri de artificii. Ridic capul si ma uit pe fereastra. Da. Se vad intr-adevar ceva forcuri de artificii. Mi-e lene sa ma ridic din pat sa ma duc sa ma uit mai bine. Nu mai vad. Aud numai sunete de focuri de artificii. Puternice sunete. Ma ridic. Daaaaaaaaaaa, frumoase sclipiri....si se vad destul de bine de la mine din camera:)

Ce zi o fi astazi ? Adica ce sarbatoare? Hmm..habar nu am....si uite ca nu m-a preocupat deloc sa ma duc sa vad artificiile....Acum parca imi pare rau. Trebuia sa ma duc. Sincer.

Ploua. Iarasi ploua. De fapt bureaza. Oare cum spun englezii la " bureaza"? Mmm..habar nu am (sic).

Ce vremeee.....cum sa stai aici Doamne? Dar uite ca stau...nu mai reusesc sa plec, mama ma-sii de treaba! Mai am de scris un eseu pentru master si scap. Gata cu masterul. Ajunge cu masterele pentru viata asta! (Adica sper.....)

Un doctorat imi mai trebuie si sunt implinita la acest capitol. Dar cand vine acest doctorat? Anul acesta, la anul? Toata viata mea este un exercitiu de asteptare. Pe cuvant.

Si zi de zi vad cum altcineva este mai bun decat mine. Si acest "altcineva " imi este atat de aproape..si atat de aproape imi este sentimentul acesta de inferioritate...mama lui de sentiment.

Si vreau sa fac ceva sa schimb situatia. Si fac!

Haha, m-am invatat sa scriu in paragrafe, eu care traiam intr-o invalmaseala de cuvinte intortocheate...fara logica si noima de multe ori! Si de la cine am invatat eu asta? ..De la "altcineva" :P

Si bine ca am invatat.

Promit sa ma schimb total daca incep doctoratul anul acesta! Da, pe cuvant ca ma schimb: o sa-mi citesc la timp toate e-mail-urile de pe toate adresele, o sa fiu riguroasa cu temele mele, o sa studiez fara bataie de joc si o sa iau lucrurile mai in serios, o sa fiu de-a dreptul ordonata - in ganduri, vise, proiecte, la propriu si la figurat, o sa ma ocup mereu si de planul numarul 2 , numarul 3, si nu o sa ma las doar in baza planului numarul 1, .....o sa..o sa...si cate si mai cate o sa...:P

Pai da, se cerea o schimbare. Ca daca nu acum, cand? Si mai bine nu astept doctoratul ca sa ma chimb, ci il las pe el sa ma astepte pe mine schimbandu-ma de fapt de azi.

Trebuie doar sa vrei.

Succes mie!

Te pup si te imbratisez cu drag:)

Nimic de zis

Si da. Nu-mi regasesc niciodata locul. NU-mi regasesc niciodata visarea. Sa fie visul meu mult prea mare si greu de realizat? Mult prea mare pentru o fata mica? Sa fie mult prea in zadar daca o sa incerc iar si iar.... pana reusesc?

Din pacate nu pot sa abandonez. NU pot sa incep un lucru si sa nu-l finalizez, fie el si un mare vis...sau unul mic, mic de tot. Si stii. Ai fi fost atat de fericit daca visele mi s-ar fi spulberat, hahha. Si din pacate nu te pot face fericit. De aceasta data nu. Si probabil niciodata.

Nu mai iubesc de mult. Nu mai stiu sa iubesc de mult. Dar invat.

Am pierdut jumatate din suflteul meu, jumatate din increderea mea, jumatate din puterea mea. Dar construiesc altele noi, pline de stralucire, vise implinite si succes.

Si nu mai pot sa scriu. Nu ca inainte. Mi-ai furat inspiratia. Sa te urasc? Nu-mi incarc sufletul cu astfel de sentimente. Eu sunt capabila numai sa iubesc.

Si invat sa scriu din nou.

Simt ca nu am nimic. Nici macar visele mele. Si proabil ca nu am avut nimic cu adevarat vreodata. Abia de-acum incep sa am.

Imi construiesc visele. Imi cladesc realitatea. Ma oblig sa am incredere. Dar stiu ca m-am nascut ca sa lupt si sa inving. Doar ma cheama Victoria, ce naiba ( Sic)!

Probail ca altii au o viata mai usoara. Si vise mai putine. Si poate au mai multe ganduri catre tine
Dar tu nu mai esti de mult in visele mele.