magazindevise

  Tabloul ii apartine lui Ciprian Cuconu, un artist talentat si un prieten apropit mie Stiu ca scriu din ce in ce mai rar. Aproape ca nici nu-mi mai place sa scriu. As face orice altceva…. Am inceput un 2014 trist. Foarte trist. Sase proiecte respinse, inconveniente doctorale,incetineala , zbatere si iar zbatere. Ca nu stau. Ma lupt si ma agit. Si rezultate ioc. Nu dorm. Nu pot sa dorm. Mananc. Cand si cand.   Cat de mult pot. Nu mai mananc ciocolata. De mult. Si totusi daca-mi dai….nu cred ca o sa te refuz :P Planuri pentru 2014? Eh….sunt cateva….si le-am asezat pe hartie inca din decembrie anul trecut. Sa-ti zic: Vreau   sa…. o    deschid un CIO in Londra. Sa fie cea mai de success organizatie neguvernamentala din tara. Sa se numeasca Connections Global UK.   Sa faca o echipa puternica si de succes. Sa aiba proiecte de peste 500 000 de lire pe an. o    aplic si sa primesc finantare pentru proiecte ca: trei filme documentare...

Mi s-a spus ca nu mai scriu sau DEscriu vise in blogul meu...mi s-a spus ca m-am indepartat de tema mea initiala. Nicidecum. Imi pun inca visele aici. Fara ajustari poetice, cu sinceritate, sperand sa schimb ceva... "Magazindevise" este jurnalul meu deschis. Aici sunt visele mele sau clipele de vis traite. Parca ar fi aievea. Am in minte fiecare secunda petrecuta cu tine. Parca m-am nascut ca sa-ti scriu tie. Am schimbat multe. Mi-am selectat prietenii. Tu stii. Ma saturasem de unii si de ifosele lor. Destul! NU mi-e frica sa raman singura. Imi este atat de bine cu mine insami. De fapt, EU si cu MINE ne intelegem minuntat!!! Gandesc mult prea mult. De asta nici nu pot sa dorm. Tot timpul gandesc. Banalitati. Dar gandesc fiecare banalitate in parte, off. Am schimbat fiindca am simtit nevoia sa schimb. Mai intai locuinta (desi imi este atat de dor de camera mea, bijuteria din Regie), orasul, tara, mi-am tuns parul, mi la-m vopsit (pentru prima oara in 24 de ani), am pus PUNCT ...

Imi spunea cineva o data:" Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample"! Asa o fi? Pai cam da.....excluzand din schema accidentele, decesele apropiatilor...lucrurile care nu tin de noi si de putinta noastra...Dar da, cat tine de noi, de obicei se intampla ce ne dorim...uneori fara sa ne dam seama. Acum vreo cativa ani trebuia sa plec la Timisoara...aveam acolo de facut un training...so...aveam tren la 3 si asteptam sa vina mama sa-mi dea bani..numai ca ea era plecata la niste prieteni si ..orele treceau si ea nu mai venea acasa....si s-a facut ora 3 si eu nu am mai plecat(hahhaha). Cand a venit mama eu boceam nevoie mare...reprosandu-i printre lacrimi ca am pierdut trainingul din cauza ei. Si mama mi-a zis scurt ca stiam si eu unde sunt banii si puteam sa-i iau. "Cum sa umblu eu , cand era normal sa vii tu sa mi-i dai" ..continuam eu cu reprosurile. Si mama mi-a zis ferm:" Atunci inseamanca nu ti-ai dorit suficient de mult sa pleci". Si bine a zis....