Transpunere in vis
ZZZZZ..ZZZZZ…
Să fie ţânţari? Să fie muşte? Greiri poate? Hm…
Mda, greieri sunt. Ştiu eu sigur!
ZZZZZ..ZZZZZZZ
Mă dezlipesc de
cearşafurile albe, croşetate pe margini,
aduse din Egipt. Nu gândeam că sunt aşa de lipicioase! Eu stiam că egiptenii au cel mai bun bumbac din
lume!
Sunt ud.
La 40 de grade Celsius nu pot decât să închid ochii şi să mă
întorc pe partea cealaltă. Simt încă mirosul de levănţică din bumbacul alb,
moale, egiptean. Adulmec abia-abia adierea caldă, prea caldă a nopţii. E in sfarsit liniste.
E atat de liniste ca-i aud bătăile inimii: Bum. Bum. Bum. Ce tare îi bate inima!
E în braţele mele. Îi simt respiraţia. Ba nu. Sunt eu în braţele ei! Şi
braţele-i mari, prea mari, mă cuprind cu totul.
Deschid ochii. Mă priveşte cu ochii migdalati, negri ca abanosul.
- Mi-au
plăcut tot timpul ochii tăi verzi, îmi zise cu un zâmbet larg, până la
urechi…şi mă privea.
Nu zic nimic.
Mi se umple inima de bucurie doar.
Şi vreau să-l am, să fie al meu, să-i pătrund
sufletul, inima, mintea; vreau să călătoresc prin venele-i vineţi; să-i ştiu urcusurile şi coborâşurile; să-i
simt ochii, gura, braţele…în special braţele.
Îmi bate inima. De drag. De
dorinţa. De dor. Bum. Bum. Bum.
Mă trezesc. Sunt în
Tokyo şi au trecut deja doi ani de când nu am mai văzut-o. O iubesc. E femeia mea!
Vreau să-i scriu. Deschid laptopul.
- E prea
târziu.... , îmi zise vocea ei din străfundul sufletului meu.
Comentarii