magazindevise

    Mi-ar placea sa joc. Sa fac filme. Mai multe. Sa fie premiate. Sa mi se recunoasca efortul.   Vreau sa fac cercetare, sa lucrez in educatie, sa predau, sa -mi cunoasca lumea lucrarile. Sa aduc un nou pozitiv, constructiv, eficient, eficace.   Mi-ar placea sa fac business. In adevaratul sens al cuvantului. Sa produc. Mai mult si mai bine.   Cred in frumusete, bunatate, intelepciune, pozitivism si inteligenta. Cred in BINE. Uneori vad cum viata trece pe langa mine. Vad   ca altii s-au axat pe un singur lucru, l-au facut mult si bine. Acum au o viata implinita. Iar eu? In continuare ma zbat..si iar mzbat. Uneori simt ca ma irosesc in activitati fara rezultat. Simt ca pierd - luptandu-ma - ce altii castiga doar asteptand. Sa fie viata un destin? Si eu? Cu mine ce faci Doamne? Si as vrea sa fac film. Si vreau sa termin doctoatul acesta anevoios. Sa   merg mai departe. Parca   m-am blocat in timpi fara de noroc. Inca mai am putere sa-mi hranesc   ambitia, curajul…. Ca la

                                                         Tablou: Ciprian Cuconu Probabil ca te intrebi la ce bun sa ma imprastii in atatea? Caci…. La inceput am vrut sa devin doctor. Chirurg. Nici acum nu-mi este sila sa vad sange. As fi taiat fara gres.   Cu taria si curajul unui om care vrea sa salveze o viata. M-am gasit neputincioasa cand am dat de chimie. O stiinta atat de frumoasa, importanta si indispensabila. Oare eu as mai fi trait astazi daca biologia si chimia nu s-ar fi dezvoltat ca stiinte? Nu cred. Categoric nu. M-am gasit neputincioasa in fata unui drum costisitor, lung si clar: meseria de chirurg. Am ales o cale demna de lasitatea-mi.   Sa fiu jurnalist, om de media. Prezentator TV. Scriam la Evenimentul de Iasi inca de pe bancile liceului. Ma jucam pe holurile postului national de radio si a celui local de televiziune. Imi placea. Nu tinea de spirit ager, de ascutime   creierului. Nu tinea nici macar de memorie. Doar tupeu, curaj si mult noroc. M-am plafonat