magazindevise

Te-am iubit. M-am temut că nu vrei să-mi dai dragostea. Te-am dorit. M-am temut din nou,  minţindu-te cu nestatornicia şi nesiguranţa mea. Mare mi-a fost iubirea şi mare mi-a fost aşteptarea; poate mai mare mi-a fost dezamăgirea. Şi iartă-mă. Am fost un nepriceput. Un începător naiv, îmbătat de frumuseţea-ţi nonşalantă. Îţi adoram paşii abia şoptiţi către mine, vocea caldă cu care mă îmbătai de fiecare dată, degetele-ţi mici, catifelate, care se plimbau pe pielea-mi ce niciodată nu fusese dezmierdată….. M-am îndrăgostit de tine ca un nebun şi tot ca un nebun te-am urat. Da. Fiindcă îmi era teamă…. Căci eu te voiam a mea cu totul; privirea, zâmbetul, ochii, suflarea - toate voiam să fie ale mele şi numai ale mele!  Eram gelos pe frumuseţea ta. Îţi uram râsul larg, portocaliu, ochii  mari, vezi ca marea, corpul alb, de marmura, sculptat asemenea unei maşini de lux……….., îţi uram  succesul, progresul, serile  de poveste, îmb...

E Paste. Din nou departe de casa. Casa parintilor. Poate ca sunt insa aproape de casa-mi. Viitoarea casa a mea. Imi lipseste. Imi lipseste un loc al meu. Undeva unde sa stiu ca ma pot intoarce. Undeva unde sa vin si sa revin cu drag. Un loc unde sa-mi depozitez toate amintirile. Si jucariile de plus. Imi lipseste. Viata este surprinzatoare. Viata este energie si atractie de energie. Si am sa am ce-mi lipseste daca voi avea cu adevarat nevoie. Si noi oamenii ne-am nascut atatea si atatea nevoi…prea multe nevoi are fiecare om. Si eu….. Simt nevoie de apartenenta, de liniste si pace..de calmitate, voiosie si zambet. Simt nevoia de success. De un prea mare succes. Caci viata este atat de scurta. Si nu stii ce va urma dupa. Si nu poti lasa ceva nefacut azi, sperand ca vei face maine , in alta viata…sau in alta lume. Ca nu stii daca va fi o alta viata.sau o alta lume..Nu stii nimic..si de aceea acum trebuie sa le faci pe toate. Sa te simti implinit. Numai un las ar putea sa renunte la visu...

Imi spunea cineva o data:" Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample"! Asa o fi? Pai cam da.....excluzand din schema accidentele, decesele apropiatilor...lucrurile care nu tin de noi si de putinta noastra...Dar da, cat tine de noi, de obicei se intampla ce ne dorim...uneori fara sa ne dam seama. Acum vreo cativa ani trebuia sa plec la Timisoara...aveam acolo de facut un training...so...aveam tren la 3 si asteptam sa vina mama sa-mi dea bani..numai ca ea era plecata la niste prieteni si ..orele treceau si ea nu mai venea acasa....si s-a facut ora 3 si eu nu am mai plecat(hahhaha). Cand a venit mama eu boceam nevoie mare...reprosandu-i printre lacrimi ca am pierdut trainingul din cauza ei. Si mama mi-a zis scurt ca stiam si eu unde sunt banii si puteam sa-i iau. "Cum sa umblu eu , cand era normal sa vii tu sa mi-i dai" ..continuam eu cu reprosurile. Si mama mi-a zis ferm:" Atunci inseamanca nu ti-ai dorit suficient de mult sa pleci". Si bine a zis....