Geniul si betia (1)
Reproduc o parere care nu-mi apartine, insa fiindca eu nu o puteam spune mai bine si fiindca impartasesc intru totul unele pasaje, te voi lasa sa citesti ce urmeaza, fara pic de modificare. "In cultura europeana ``betia", spiritul ``Dionisiac" (cum l-a numit Nietzche, urmind un mit grecesc), departe de a fi ceva exclusiv josnic, a fost de cel putin 4000 de ani (probabil mai mult), simbolul iesirii din cotidian, din normalitatea plicticoasa si profana, din propriul tau ``ego" limitat si egoist, mic-burghez si format de prejucatile si ingustimile epocii. ``Dragostea" si extazul mistic au fost alte doua simboluri ale aceleasi iesiri explozive din cotidian, fara de care omul nu-si poate regasi radacinile autentice ale fiintei. Dar sunt toate legate: caci dragostea e o betie in care o alta persoana joaca rolul vinului, iar exazul e o betie in care vinul e insusi Dumnezeu (sau vreun Zeu sau Zeita). Pentru greci, vinul insusi era un Zeu, si inca unul foarte puterni...