Despre mine

Am vrut sa renunt la acest magazin de vise.....ca visele duc spre irealitati; si cand iti dai seama ca plutesti in irealitate...doare. Am vrut sa renunt la magazin de vise si sa creez un magazin de realitati. Dar visele sunt mai frumoase decat realitatea...Bine te-am gasit draga magazin de vise! Ca unde visezi, creezi. Si unde creezi, ceva nou se intampla....si daca e nou, atrage curiozitatea. Si daca atrage curiozitatea, inseamna ca e un lucru bun. Si lucrurile bune se rasplatesc. Recompensa e atat de mare: multa fericire, satisfactie, pofta de viata si de mai bine.

Despre mine nu stiu sa spun prea multe. De fiecare data cand trebuie sa fac o prezentare ma balbai de mama focului..ca adica ce sa le spun celorlalti? Ca am terminat facultatea? Pai se vor auzi voci care o sa ma intrebe de ce ma laud. Ca imi place singurateatea? Nu o sa ma creada nimeni. Ca cel mai bun prieten al meu sunt eu? Multi vor spune: hahaha. Ca de fapt sunt o fata simpla ce-si doreste liniste si fericire....nu e nimeni castigat sa stie asta. Asa ca ...nu o sa vorbesc depre mine prea mult. As vorbi dar nu prea stiu cum, pe bune. Si nu vreau iarasi sa ma balbai si sa zic :" Nu stiu ce Dumnezeu se intampla".

Am descoperit ca multa lume te intreaba cate ceva despre un anumit lucru, insa de fapt nu si-ar fi dorit sa auda acel lucru. Daca-l zici, risti sa aduni repulsie. Da, repulsie. Ca X te intreaba ce facultate ai terminat si tu daca ii spui ca ai terminat trei si pe care dintre ele sa i-o zici, o sa i se ridice parul din cap....Si tu, suflet de copil, o sa suferi. Asa ca...fie ca esti intrebat ..mai bine taci...ca tacerea e de aur, cum bine zice proverbul.

Si eu am vise. De fapt, traiesc visand aproape tot timpul. Si in visele mele ma intreb, ma revolt, ma indoiesc de ce vad....ca indoiala a nascut stiinta. Si visele mele nu sunt perfecte, ca apar din cand in cand actori pe care nu-i doresc sau situatii neprevazute....si-mi strica mie povestea. Dar ce bine ca e doar un vis....si ca il pot relua. In visele mele o pot lua de la capat de cate ori vreau eu. Si pot. Fiindca stiu ce vreau. Tot timpul..desi uneori mai ezit...asa , de ochii lumii:)

Cred ca orgoliul e arma prostilor. Ca ei, daca nu pot face fata anumitor situatii, prefera sa dea vina pe orgoliu, ca adica orgoliul nu le-a permis sa faca una sau alta. Cred ca invidia e scutul oamenilor slabi. Ca omul puternic spune " bravo lui, frumos..o sa fac si eu, daca nu mai mult, poate macar la fel". Dar nu, invidiosul, fiindca el nu poate sa faca nimic...iti gaseste nod in papura, chiar daca nu are vreo legatura directa cu tine. Comenteaza, inventeaza, adauga,...ce sa faca el altceva...ca doar nu are nimic de facut.

Am intalnit oameni puternici. Oameni care nu aveau nevoie sa-si arate puterea ca sa fie credibili. Oameni care reuseau sa te convinga prin doua cuvinte sau cu un zambet.
Am cunoscut oameni suferinzi, complexati. Acestia...dominati de altii mai mari sau de altii in alte vremuri, simteau nevoia sa domine pe cei ce aveu mai putina putere decat ei. Directorii tipa la subalterni, profesorii la elevi, agentii de paza si secretarele se simt mai importanti decat Presedintele, si cate si mai cate. Sunt convinsa ca v-ati intalnit cu oameni din acestia. Cand ii vedeti, zambiti-le, sufera saracii. Aveti mila de ei, tolerati-i, poate vor trece si de etapa aceasta.

Am avut de-a face cu multe persoane severe, dure si carora le mergea vestea de "rai".
Cunoscandu-le, nu mica mi-a fost mirarea sa aflu ca de exemplu, "spaima liceului" e de fapt un om foarte sensibil si emotiv. Asa sunt toti. Ce mai sensibili sunt si cei mai duri.