magazindevise

Si daca nu am reusit sa ma fac actrita..asa cum visam demult…nu am crezut ca o sa traiesc vreodata sentimentul omului de pe scena. Stiam ca oamenii aplauda dupa o piesa de teatru, un concert sau un spectacol. Rareori am auzit aplauze dupa vizionarea unui film. Ca adica pe cine aplauzi la film? Actorii de oricum nu aud fiindca nu sunt in sala. Eu am primit azi aplauze. Pentru modestul meu documentar.Primult documentar de film din viata mea. Facut cu buget 0 (adica am apelat la bunavointa prietenilor, a prietenilor prietenilor mei si a scumpilor mei profesori de Jurnalism din Romania), documentarul meu nu se ridica la standarde de Hollywood, insa a reusit sa capteze atentia prin ideea, firul povestirii si noutatea punerii in imagine a ceea ce poate multi stiau deja (sau poate nu). Cateodata zambesc la auzul intrebarii “Cu ce ai venit nou?”. Intrebarea e hazlie in anumite directii. Cu totii stim ca nimic nu e nou sub soare..si ca ce s-a facut se va mai face…..poate sub alta forma..si aici

E Paste. Din nou departe de casa. Casa parintilor. Poate ca sunt insa aproape de casa-mi. Viitoarea casa a mea. Imi lipseste. Imi lipseste un loc al meu. Undeva unde sa stiu ca ma pot intoarce. Undeva unde sa vin si sa revin cu drag. Un loc unde sa-mi depozitez toate amintirile. Si jucariile de plus. Imi lipseste. Viata este surprinzatoare. Viata este energie si atractie de energie. Si am sa am ce-mi lipseste daca voi avea cu adevarat nevoie. Si noi oamenii ne-am nascut atatea si atatea nevoi…prea multe nevoi are fiecare om. Si eu….. Simt nevoie de apartenenta, de liniste si pace..de calmitate, voiosie si zambet. Simt nevoia de success. De un prea mare succes. Caci viata este atat de scurta. Si nu stii ce va urma dupa. Si nu poti lasa ceva nefacut azi, sperand ca vei face maine , in alta viata…sau in alta lume. Ca nu stii daca va fi o alta viata.sau o alta lume..Nu stii nimic..si de aceea acum trebuie sa le faci pe toate. Sa te simti implinit. Numai un las ar putea sa renunte la visu

*Pictura ii apartine lui Ciprian Cuconu....cat de frumoasa poate sa fie nuditatea (sic!) Surad acum cand citesc vechea mea postare din preajma Anului Nou. Sa trag linie sa vad ce s-a facut si ce nu s-a facut? Nu ..inca nu……liniile se trag la sfarsitul anului. Si de cand iau pastilele alea antidepresive parca nu mai sunt asa de pesimista:). Si tot nu pot sa dorm..gandesc prea mult:P.... Am terminat astazi “Ma numesc Rosu” de Orhan Pamuk. Cea mai buna carte pe care as fi putut s-o citesc vreodata. STIL descriptiv unic, frumusete lirica, fir epic excelent. Istorie, antropologie, viata sociala, datini si obiceiuri. Lumea miniaturistilor. Minunat roman si nou pentru mine ca subiect. Sa spun ca mi-au luat doi ani ca s-o citesc? Am zambit cand am terminat-o. Sfarsitul e de asemenea excelent. A venit primavara! Si la mine e primavera !!!....si la tine sper ca e la fel. O fi la fel? Nu mai ai demult curaj sa-mi scrii. Lungile tale scrisori s-au preschimbat in doua paragrafe …apoi in cateva fra