Imi creste inima
Si daca nu am reusit sa ma fac actrita..asa cum visam demult…nu am crezut ca o sa traiesc vreodata sentimentul omului de pe scena. Stiam ca oamenii aplauda dupa o piesa de teatru, un concert sau un spectacol. Rareori am auzit aplauze dupa vizionarea unui film. Ca adica pe cine aplauzi la film? Actorii de oricum nu aud fiindca nu sunt in sala.
Eu am primit azi aplauze. Pentru modestul meu documentar.Primult documentar de film din viata mea. Facut cu buget 0 (adica am apelat la bunavointa prietenilor, a prietenilor prietenilor mei si a scumpilor mei profesori de Jurnalism din Romania), documentarul meu nu se ridica la standarde de Hollywood, insa a reusit sa capteze atentia prin ideea, firul povestirii si noutatea punerii in imagine a ceea ce poate multi stiau deja (sau poate nu).
Cateodata zambesc la auzul intrebarii “Cu ce ai venit nou?”. Intrebarea e hazlie in anumite directii. Cu totii stim ca nimic nu e nou sub soare..si ca ce s-a facut se va mai face…..poate sub alta forma..si aici intervine originalitatea. Pai daca finanatatorul Titanicului premiat la Oscar ar fi intrebat “Cu ce vii tu nou?......, ca filmul cu povestea Titanicului a mai fost facut cu cativa ani inainte..Bla,bla…”sigur ca filmul nu s-a r mai fi produs. Ideea e nu sa vii cu ceva nou, ci sa reusesti sa faci si ceva vechi sa arate nou si original. Si sa placa sau sa foloseasca publicului larg sau restrains. Si asta e valabil in toate domeniile de cercetare.
Asa ca mai scutiti-ma voi astia care ma intrebati pe la conferinte sau sesiuni de comunicari, cu ce vin eu nou!
Si da! Am simtit cum imi creste inima sub auzul aplauzelor.
Un sentiment care da dependenta. Placuta dependenta. Creeaza o stare de bine si nu are efecte secundare negativeJ
Astept urmatoarea data cand ma voi imbata cu aplauzele voastre, ale tuturor. Asadar, munca mea nu este in zadar.
Va pup si va imratisez cu drag!
Eu am primit azi aplauze. Pentru modestul meu documentar.Primult documentar de film din viata mea. Facut cu buget 0 (adica am apelat la bunavointa prietenilor, a prietenilor prietenilor mei si a scumpilor mei profesori de Jurnalism din Romania), documentarul meu nu se ridica la standarde de Hollywood, insa a reusit sa capteze atentia prin ideea, firul povestirii si noutatea punerii in imagine a ceea ce poate multi stiau deja (sau poate nu).
Cateodata zambesc la auzul intrebarii “Cu ce ai venit nou?”. Intrebarea e hazlie in anumite directii. Cu totii stim ca nimic nu e nou sub soare..si ca ce s-a facut se va mai face…..poate sub alta forma..si aici intervine originalitatea. Pai daca finanatatorul Titanicului premiat la Oscar ar fi intrebat “Cu ce vii tu nou?......, ca filmul cu povestea Titanicului a mai fost facut cu cativa ani inainte..Bla,bla…”sigur ca filmul nu s-a r mai fi produs. Ideea e nu sa vii cu ceva nou, ci sa reusesti sa faci si ceva vechi sa arate nou si original. Si sa placa sau sa foloseasca publicului larg sau restrains. Si asta e valabil in toate domeniile de cercetare.
Asa ca mai scutiti-ma voi astia care ma intrebati pe la conferinte sau sesiuni de comunicari, cu ce vin eu nou!
Si da! Am simtit cum imi creste inima sub auzul aplauzelor.
Un sentiment care da dependenta. Placuta dependenta. Creeaza o stare de bine si nu are efecte secundare negativeJ
Astept urmatoarea data cand ma voi imbata cu aplauzele voastre, ale tuturor. Asadar, munca mea nu este in zadar.
Va pup si va imratisez cu drag!
Comentarii
Salutari OLTENESTI d-aici din Romania:)
iar despre documentar: da, e bun si merita vazut! si meriti aplauzele alea:)
big hug si sper sa ne mai vedem:*