magazindevise

Continui cu o parere ce nu-mi apartine... La nivelul unei societati, nu doar al individului, Betia Sacra (Entuziasmul nebunesc, inclusiv insotit de nebunie adevarata, de violenta si dezmat) e binevenita din cind in cind. Fara ea, societatea intreaga se plafoneaza, se intepeneste in niste tipare vechi si statute. De aceea grecii antici il invitau pe Dionysos din cind in cind in mijlocul lor, ca sa-i reimpospateze prin nebunie si desfriu. Celebrau riturile Lui (femeile imbatindu-se si dansind ca nebunele, mincind carne cruda si participind la orgii) rar, dar regulat, stiind ca fara ele, societatea lor ar muri in cele din urma, incetind sa mai fie creatoare. In societatea moderna, nu exista din pacate astfel de rituri planificate (decat la nivel individual, uneori). Dar, din cauza asta, societatea e nevoita sa se reimprospateze prin eruptii necontrolate si neplanuite de nimeni, pe care nimeni nu le intelege. Revolutiile (ca de pilda cea prin care am trecut), si uneori chiar razboaiele, ...

Reproduc o parere care nu-mi apartine, insa fiindca eu nu o puteam spune mai bine si fiindca impartasesc intru totul unele pasaje, te voi lasa sa citesti ce urmeaza, fara pic de modificare. "In cultura europeana ``betia", spiritul ``Dionisiac" (cum l-a numit Nietzche, urmind un mit grecesc), departe de a fi ceva exclusiv josnic, a fost de cel putin 4000 de ani (probabil mai mult), simbolul iesirii din cotidian, din normalitatea plicticoasa si profana, din propriul tau ``ego" limitat si egoist, mic-burghez si format de prejucatile si ingustimile epocii. ``Dragostea" si extazul mistic au fost alte doua simboluri ale aceleasi iesiri explozive din cotidian, fara de care omul nu-si poate regasi radacinile autentice ale fiintei. Dar sunt toate legate: caci dragostea e o betie in care o alta persoana joaca rolul vinului, iar exazul e o betie in care vinul e insusi Dumnezeu (sau vreun Zeu sau Zeita). Pentru greci, vinul insusi era un Zeu, si inca unul foarte puterni...