Geniul si betia (2)

Continui cu o parere ce nu-mi apartine... La nivelul unei societati, nu doar al individului, Betia Sacra (Entuziasmul nebunesc, inclusiv insotit de nebunie adevarata, de violenta si dezmat) e binevenita din cind in cind. Fara ea, societatea intreaga se plafoneaza, se intepeneste in niste tipare vechi si statute.
De aceea grecii antici il invitau pe Dionysos din cind in cind in mijlocul lor, ca sa-i reimpospateze prin nebunie si desfriu.

Celebrau riturile Lui (femeile imbatindu-se si dansind ca nebunele, mincind carne cruda si participind la orgii) rar, dar regulat, stiind ca fara ele, societatea lor ar muri in cele din urma, incetind sa mai fie creatoare. In societatea moderna, nu exista din pacate astfel de rituri planificate (decat la nivel individual, uneori).

Dar, din cauza asta, societatea e nevoita sa se reimprospateze prin eruptii necontrolate si neplanuite de nimeni, pe care nimeni nu le intelege. Revolutiile (ca de pilda cea prin care am trecut), si uneori chiar razboaiele, sunt astfel de ``betii" colective (si uneori singeroase) ale lumii moderne, care oricit ar fi de catastrofice, sunt din cind in cind necesare, spre reinnoirea lumii. (Si, bineinteles ca nebunii si betivii si dezaxatii si drogatii si marginalii si copiii strazii sunt atunci dintr-o data in prima linie.

Dar revin la indivizi. Repet, caci sunt foarte convins de asta (si astept contra-exemple): din tot ce am citit si cunoscut direct nu stiu nici un exemplu de geniu creator (in nici-un domeniu de care am ceva habar, de la arta si poezie si muzica si pina la matematica si fizica, de la timpurile ``clasice" si pina in zilele noastre) care sa fie, sau sa fi fost, o persoana ``echilibrata", moderata, domoala, cu gusturi si tabieturi mic-burgheze, in stare sa infrunte realitatea fara sa se ``refugieze" in nici-un ``drog" si nici-o forma de ``betie". Exista unii care sunt mai moderati si conventionali in anumite aspecte ale vietii lor (de pilda o viata de familie model :-)), dar nu si in alte aspecte. Iar cei mai creatori sunt cei mai ne-echilibrati si mai zbuciumati dintre ei. In CEL MAI BUN CAZ, e NUMAI vorba de a fi ``betivi" in sensul obisnuit: asta e NIMIC, e o forma aproape inocenta de ``refugiu" si dezertare din realitate, caci e ``tolarata" destul de bine de societate. Dar multi din ei au ``vicii" mult mai periculoase si mai anti-sociale. (Iar cind n-au, sunt de fapt nebuni in sens clinic, medical, cu certificat!) In cel mai bun caz, reusesc sa si le tina cit de cat sub control. Dar LE AU, si STIU ca le au, si daca ii iei la bani marunti RECUNOSC ca asta e sursa lor secreta de creativitate.

Sigur, reciproca nu e adevarata: nu orice drogat, nebun, betiv, obsedat sexual etc., e si creator! Din pacate. Si, sigur, cum probabilitatea de a fi geniu e intotdeauna foarte mica (si niciunul din noi nu poate sa stie daca este), calea cea mai ``safe" e pina la urma moderatia, conventionalul, cultura, educatia etc. Ca, daca nu esti geniu, macar nu ajungi ratat complet, rejectat de societate. Dimpotriva, ajungi in ``elita" societatii: asta e visul oricarui snob. Sa faca facultatea la cea mai buna universitate din lume, cu cei mai buni profesori, cele mai bune note, sa ia cea mai buna slujba in cel mai invidiat loc etc etc.


Cum am zis: la tinerete, nu ne cunoastem prea bine (si de fapt niciodata nu ne cunoastem cu totul). Caci, neavind inca ocazia multor experiente, traim mai mult cu vise. Iar in vise, cu totii suntem eroi si perfecti.

Eu... iti urez sa fii mai putin perfect. Si mai ales sa inveti sa recunosti asta, si sa-ti faci din imperfectiune o sursa de putere, si cine stie, poate chiar de creativitate adevarata. Sa reusesti sa invingi teama aceea pe care am vazut-o in ochii tai: teama de a fi ne-civilizat, si barbar, si ``josnic", si necizelat. Teama de a-ti explora limitele si de a-ti da friu posibilitatilor.