Acasa(1)

Acasa......
Nu am inteles niciodata daca imi este dor de casa sau daca vreau sa vin doar fiindca asa e normal....adica e normal sa mai dai si pe acasa din cand in cand...sa-ti mai vezi rudele, parintii, sora....
Nu am inteles niciodata de ce cand vin acasa tata ma imbratiseaza cu putere si rade de fericire, iar mama e rece ca gheata si asteapta sa o pup eu. Oare daca nu as face-o….ce ar face ea? Nu cred ca o sa pot afla vreodata…..ca nu rezist fara sa o pup eu prima (sic).

Nu o sa intelegeti multi la ce ma refer eu cand spun acasa….desi v-am spus de multe ,ori dar ati trecut cu vederea. Toata lumea cede ca ma refer la Iasi cand spun “acasa”. Ei bine, nu-i asa… Acasa….e undeva pe malul Prutului….mal de pe care urlam eu cand eram mica si-mi raspundeau copii din Basarabia. Mal de unde priveam cum unchiul meu aflat in barca in mijlogul apei , aduna cu harponul sau setca lui peste. Mal unde am invatat cum arata o platica, o stiuca, un salau, o broasca testoara, o scoica….acolo am vazut pentru prima oara toate astea. Am crescut cu apa langa mine si cu toate astea nu am invatat sa inot. Mama spune ca eram sa ma inec o data…intr-o zi ploioasa..tot pe malul Prutului.

Cand vin acasa imi creste inima de bucurie. Vad dealurile, pajistile, Prutul si copacii de pe marginea drumului…..cand am venit acum , era si o turma de oi…..care ne-a oprit cateva minute (doar nu era sa dam peste oi) si apoi….am dat si peste o cireada de vite….Am venit cu Adi si Dragos…..si lor li s-a parut de vis….
Aici ma cunoaste aproape toata lumea..bine, sa nu exageram, toata lumea de pe strda am vrut sa zic ( hahaha). Nici nu ajung bine ca ma opreste careva sa ma mai intrebe una alta….si mie imi face asa de multa placere….Vad copii mici alergand…..nu recunosc pe nimeni..Ai cui or fi? Cine i-o fi facut asa de repede ? Ca parca data trecuta cand am venit nu-i vazusem. Ce repede trece timpul….mama Doamneeee!
Aici am toate amintirile puse in cutii mari sau mici de carton…sigilate cu scoci din ala foarte lat..ca sa nu poate oricine sa le desfaca…Si cand mi se face dor, mai deschid din cand in cand cate o cutie. Nimic nu-i pierdut. Nici figurina din creta pe care mi-a dat-o Stefan, colegul meu din liceu, nici mini ghiozdanelul din plus de la Georgiana, nici scrisorile sincere si atat de romantice de la Razvan. In cutiile mele am aproape intreaga mea corespondenta cu Andra, prietena mea din copilarie, caietul meu de poezii, nudul sculptat de la matusa mea din Barsanesti- de aici poate si pasiunea mea pentru nuduri ( sic), vederile de la colega mea de banca , (tot de la ea am si o scoica cu Maica Domnului pe care mi-a adus-o de la nu stiu ce manastire…iarta-ma Larisa ca am uitat cum se numea). Biletele de amor primite in generala , Frunze presate si petale de flori pe care am scris sau mi s-a scris cate ceva…scoicile mele, pietrele pe care le am din locuri speciale, toate sunt in mintea mea si in cutiile mele.
Astazi m-am uitat in albumul meu …am gasit uitate niste diplome…Cum naiba am uitat de ele? Si caietul de poze din liceu…..cat de mult ne-am schimbat toti….si ce dor imi este de voi.