De la tine...
…Gandindu- ma la o viata imaginara .. o viata fara suferinta in care totul se misca intr-un ritm fantastic iar expunerea sentimentelor bat asupra ta, imi dau seama ca tu luminezi calea aceea intunecata, ca tu dai sens unei vieti fara speranta ..ca tu esti persoana care alina pata … o pata incolora dar adanca ce macina marunt fiecare petala din ramura iubirii ... o iubire vesnica care a reusit sa gaseasca acea cheie a fericirii facand dintr-o umbra deasa… ceva etern ... ceva mirific neputand ajunge acolo decat acel “cineva” care simte ca exista "ceva"… Traind cu speranta ca voi reusi sa trec peste aceasta lume in pasi de dans ... apare cineva. Si pot vedea fara a privi ... acea luna "zambitoare" acel cantec fara margini... cazand in adierea fina a vantului .. catre o stea ... pe care o poti simti fara a o atinge… …dar constientizez ca viata nu e o doar o melodie ... ritmata .. e poate ceva mai mult decat realitatea insasi. E o lacrima grea ... amara si foarte dura.....