Despre oameni simpli, oameni înzestrați și genii
Astazi am citit o postare pe facebook, facuta de scumpul meu coleg din facultate, Andrei Hagherlacher.
Andrei scrie foarte bine.
A publicat articole, poezii si juranale pe zecile de bloguri pe care le infiinta si sterge in cele din urma, nu dupa foarte mult timp.
Conchid ca Andrei este un perfectionist. Vrea ca totul sa fie ca la carte. Si cand simte ca nu este, se retrage din schema, fuge din societate, sterge blogul, evita sa vorbeasca.
Asa este Andrei, mie imi este drag asa cum este.
Te las sa-i citesti vorbele de duh, vorbe pe care le impartasesc si in care ma regasesc.
''Adevărul este în multiple feluri. În esență, el este unul, și se confundă cu Unitatea. În esență, Realul este identic cu Adevărul. În multiplicitate, ceea ce este real nu înseamnă că este și adevărat.
În viață, adaptabilitatea este mai importantă decât principiile. Fără principii nu se poate, însă doar dacă acestea sunt restrânse și esențializate. Principiile nu trebuie să dăuneze libertății de adaptare în diferite medii și nici posibilităților de schimbare ale omului.
Schimbarea este posibilă. Schimbarea este de dorit. Fiecare om învață și se schimbă, din dorință sau din necesitate.
Un om trebuie să muncească, dar nu să-și transforme munca în icoană. Orice muncă are un scop, dar scopul vieții nu se atinge numai prin muncă. Un om trebuie să și iubească, să creadă, să admire frumosul sau să-și lucreze fizicul. Este important ca în tot ce face să rămână el însuși, adică să se regăsească pe sine în toate activitățile pe care le face.
(Piano player By: Mohamed Abotalib)
Omul nu trebuie să fie trist. Fiecare om, în viață, are prilejurile sale de a fi fericit. Iar în cea mai mare parte a timpului, omul nu este nici fericit, nici nefericit, ci pur și simplu este. A fi și a acorda importanță felului în care ești și trăiești te scutește de căderea în tristețe. Contează să trăiești momentul, să fii implicat și să prețuiești viața: astfel, nu vei mai avea prilejul să te simți trist.
Pragmatismul și idealismul fac casă bună. Idealismul este măsura celui mai bun pragmatism. (D.Gusti). Asta deoarece idealul face ca personalitatea să conveargă spre o țintă. Idealul mobilizează, pragmatismul organizează. Idealul răspunde inimii, pragmatismul - minții.
Valorile sunt rare. Oamenii cu adevărat înzestrați, inteligenți și virtuoși, sunt puțini. Ei sunt de fapt motorul societății, fără de care masele ar orbecăi în haos. Întâi vine clarviziunea, apoi puterea de muncă. Un muncitor frenetic fără scop și sens devine chiar dăunător. În permanență masele au nevoie de elite care să le organizeze munca, activititatea. În domeniul sentimentelor, fiecare este suveran în dreptul său. Cu toate acestea, și aici există modele și oameni care să ofere exemplu, și mă refer la cei ce oferă iubire în loc să pretindă, la cei care se dedică în loc să aștepte ca ceilalți să facă pentru ei.
(by: Emile Munier)
Nimic nu dăunează mai mult omului decât tristețea. Ea decurge din felul omului de a se simți inutil, nefolositor, singur, nebăgat în seamă, incapabil de a se ajuta pe sine și pe ceilalți. Oamenii triști însă au darul profunzimii, sunt capabili să mediteze și, dacă tristețea lor este convertită în bucurie, pot degaja energii nebănuite. Oamenii mediocri nu înclină nici de partea deprimării, nici de partea beatitudinii. În schimb, geniile cad ușor dintr-o extremă în alta.
Există oameni simpli, oameni înzestrați și genii. Geniile au nevoie de sprijinul celor din jur, pe când oamenii înzestrați oferă sprijin, iar cei simpli îl pretind, fără să ofere în schimb ceva. Geniile pretind atenție, dar și oferă lucruri însemnate. În schimb, oamenii înzestrați, din toate domeniile, deși nu sunt geniali, reprezintă o forță esențială pentru bunăstarea societății și organizarea resurselor.
În politică îți trebuie viclenie și să știi să-ți încalci principiile. Puterea corupe. Există însă și o altfel de putere, cea a misionarului, a apostolului, a ambasadorului. Aceștia însă devin mari după ce mor, pe când politicienii venali sunt mari cât timp trăiesc și apoi sunt uitați.
Oamenii nu sunt roboți și nici îngeri. Fiecare om trebuie să aibă un exces ori un viciu cât de mic. Este important să-ți întreții un viciu mic decât să te abții și să dezvolți în tine un sentiment de revoltă care apoi să izbucnească.
(Gilles Paul Esnault - France)
Copiii nu trebuie educați pentru a rămâne cât mai puri, ci pentru a înțelege ce este bine și ce este rău. Cunoașterea și responsabilitatea maturizează copilul, pe când ignoranța și supunerea, precum și totala interdicție a unor mofturi, îi intimidează. Unui copil trebuie să-i oferi dragoste ca pentru a crește și a deveni un adult, nu în scopul de a-l păstra cât mai mult în starea de copilărie.''
Andrei Hagherlacher
(Géza MÉSZÖLY (1844 - 1887) - Budapest)
Andrei scrie foarte bine.
A publicat articole, poezii si juranale pe zecile de bloguri pe care le infiinta si sterge in cele din urma, nu dupa foarte mult timp.
Conchid ca Andrei este un perfectionist. Vrea ca totul sa fie ca la carte. Si cand simte ca nu este, se retrage din schema, fuge din societate, sterge blogul, evita sa vorbeasca.
Asa este Andrei, mie imi este drag asa cum este.
Te las sa-i citesti vorbele de duh, vorbe pe care le impartasesc si in care ma regasesc.
''Adevărul este în multiple feluri. În esență, el este unul, și se confundă cu Unitatea. În esență, Realul este identic cu Adevărul. În multiplicitate, ceea ce este real nu înseamnă că este și adevărat.
În viață, adaptabilitatea este mai importantă decât principiile. Fără principii nu se poate, însă doar dacă acestea sunt restrânse și esențializate. Principiile nu trebuie să dăuneze libertății de adaptare în diferite medii și nici posibilităților de schimbare ale omului.
Schimbarea este posibilă. Schimbarea este de dorit. Fiecare om învață și se schimbă, din dorință sau din necesitate.
Un om trebuie să muncească, dar nu să-și transforme munca în icoană. Orice muncă are un scop, dar scopul vieții nu se atinge numai prin muncă. Un om trebuie să și iubească, să creadă, să admire frumosul sau să-și lucreze fizicul. Este important ca în tot ce face să rămână el însuși, adică să se regăsească pe sine în toate activitățile pe care le face.
(Piano player By: Mohamed Abotalib)Omul nu trebuie să fie trist. Fiecare om, în viață, are prilejurile sale de a fi fericit. Iar în cea mai mare parte a timpului, omul nu este nici fericit, nici nefericit, ci pur și simplu este. A fi și a acorda importanță felului în care ești și trăiești te scutește de căderea în tristețe. Contează să trăiești momentul, să fii implicat și să prețuiești viața: astfel, nu vei mai avea prilejul să te simți trist.
Pragmatismul și idealismul fac casă bună. Idealismul este măsura celui mai bun pragmatism. (D.Gusti). Asta deoarece idealul face ca personalitatea să conveargă spre o țintă. Idealul mobilizează, pragmatismul organizează. Idealul răspunde inimii, pragmatismul - minții.
Valorile sunt rare. Oamenii cu adevărat înzestrați, inteligenți și virtuoși, sunt puțini. Ei sunt de fapt motorul societății, fără de care masele ar orbecăi în haos. Întâi vine clarviziunea, apoi puterea de muncă. Un muncitor frenetic fără scop și sens devine chiar dăunător. În permanență masele au nevoie de elite care să le organizeze munca, activititatea. În domeniul sentimentelor, fiecare este suveran în dreptul său. Cu toate acestea, și aici există modele și oameni care să ofere exemplu, și mă refer la cei ce oferă iubire în loc să pretindă, la cei care se dedică în loc să aștepte ca ceilalți să facă pentru ei.
(by: Emile Munier)Nimic nu dăunează mai mult omului decât tristețea. Ea decurge din felul omului de a se simți inutil, nefolositor, singur, nebăgat în seamă, incapabil de a se ajuta pe sine și pe ceilalți. Oamenii triști însă au darul profunzimii, sunt capabili să mediteze și, dacă tristețea lor este convertită în bucurie, pot degaja energii nebănuite. Oamenii mediocri nu înclină nici de partea deprimării, nici de partea beatitudinii. În schimb, geniile cad ușor dintr-o extremă în alta.
Există oameni simpli, oameni înzestrați și genii. Geniile au nevoie de sprijinul celor din jur, pe când oamenii înzestrați oferă sprijin, iar cei simpli îl pretind, fără să ofere în schimb ceva. Geniile pretind atenție, dar și oferă lucruri însemnate. În schimb, oamenii înzestrați, din toate domeniile, deși nu sunt geniali, reprezintă o forță esențială pentru bunăstarea societății și organizarea resurselor.
În politică îți trebuie viclenie și să știi să-ți încalci principiile. Puterea corupe. Există însă și o altfel de putere, cea a misionarului, a apostolului, a ambasadorului. Aceștia însă devin mari după ce mor, pe când politicienii venali sunt mari cât timp trăiesc și apoi sunt uitați.
Oamenii nu sunt roboți și nici îngeri. Fiecare om trebuie să aibă un exces ori un viciu cât de mic. Este important să-ți întreții un viciu mic decât să te abții și să dezvolți în tine un sentiment de revoltă care apoi să izbucnească.
(Gilles Paul Esnault - France)
Copiii nu trebuie educați pentru a rămâne cât mai puri, ci pentru a înțelege ce este bine și ce este rău. Cunoașterea și responsabilitatea maturizează copilul, pe când ignoranța și supunerea, precum și totala interdicție a unor mofturi, îi intimidează. Unui copil trebuie să-i oferi dragoste ca pentru a crește și a deveni un adult, nu în scopul de a-l păstra cât mai mult în starea de copilărie.''
Andrei Hagherlacher
(Géza MÉSZÖLY (1844 - 1887) - Budapest)
Comentarii